Infarctul miocardic acut reprezintă evoluţia gravă a cardiopatiei ischemice. El reprezintă o complicaţie a cardiopatiei ischemice caracterizată prin obstrucţia bruscă şi completă a arterelor coronare, obstrucţie ce duce la distrugerea regională a muşchiului cardiac.
Complicaţii imediate ce apr odată cu infarctul sunt:
- aritmiile ventriculare ce pun în pericol viaţa;
- şocul cardiogen prin imposibilitatea inimii de a pompa sânge;
- edemul pulmonar acut prin faptul că inima nu reuşeşte să pompeze întreaga cantitate de sânge ce-o primeşte, sângele rămâne în plămân ce funcţionează din ce în ce mai greu;
- ruptura miocardului atunci când infarctul este masiv şi prost protejat.
Complicaţiile tardive ce apar la aproximativ o lună sunt: dilatarea inimii, anevrismul cardiac, ruptura anevrismului, insuficienţă cardiacă stângă, pericardită.
Cauza principală a infarctului miocardic acut o reprezintă arteroscleroza coronariană. Formarea plăcii de aterom la nivelul coronarian, pe care se formează rapid un tromb ce obturează brusc fluxul de sânge ce ar trebui să hrănească miocardul.
vineri, 13 martie 2009
Cardiopatia ischemică ASTA TE ASTEAPTA DACA FUMEZI !!! NU RADE !
Cardiopatia ischemică este o boală ce afectează arterele ce hrănesc inima – arterele coronare – care îşi micşorează calibrul, având drept consecinţă scăderea cantităţii de sânge ce irigă muşchiul inimii – miocardul- pus astfel, în imposibilitatea de a-şi satisface necesarul de oxigen, acizi graşi, glucoză. Fenomenul de reducere a fluxului sanguin prin arterele coronare a fost numit ischemie. Modificările cardiace produse de ischemie sunt deasemnate de termenul cardiopatie. Ischemia se exprimă clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordială, durere ce îmbracă mai multe caracteristici – angina pectorală. Uneori miocardul lucrează mai intens pentru a face faţă solicitărilor (în timpul efortului cînd necesităţile în oxigen ale ţesuturilor cresc) şi cere astfel o cantitate mai mare de oxigen şi produşi energici: acizi graşi şi glucoză. Acest dezechilibru între cerere, prin creşterea consumului miocardic şi ofertă, prin micşorarea fluxului prin arterele coronare datorită obstrucţiei, determină angina pectorală stabilă sau angina de efort. Când durerile apar în repaus şi nu au legătură cu efortul putem afirma că avem de-a face cu angina instabilă (preinfarct). Apariţia bruscă a dureri precordiale cu durata mai mare de 30 de minute ne face să ne gândim la infarct miocardic acut. Trebuie subliniat că există ischemie ce nu se exprimă prin durere – ischemie silenţioasă.
Agravarea hipertensiunii & Vindecarea grea a rănilor
Agravarea hipertensiunii
Chiar dacă fumatul şi nicotina duc la o creştere a presiunii arteriale, fumatul nu reprezintă un factor de risc pentru hipertensiunea cronică. Factorii precum scăderea greutăţii corporale sau diferenţele de alimentaţie pot confunda evaluarea presiunii arteriale ce i s-ar cuveni nicotinei.
Nicotina poate contribui la accelerarea hipertensiunii prin agravarea vasoconstricţiei. Studiile efectuate pe animale au indicat faptul că nicotina poate reduce circulaţia renală a sângelui, fapt ce poate duce la ischemie renală şi poate agrava hipertensiunea. De aici porneşte şi grija exagerată în cazul pacienţilor cu hipertensiune severă în perioada terapiep de înlocuire a nicotinei.
Vindecarea grea a rănilor
Un proeminent efect cardiovascular al nicotine este acela de a reduce circulaţia sângelui prin piele şi oxigenarea ţesuturilor subcutanate. Circulaţia adecvată a sângelui prin piele este importantă în procesul de vindecare a rănilor. Studiile efectuate pe oameni şi animale arată faptul că expunerea repetată la fumul de ţigară şi la nicotină încetineşte vindecarea după operaţii plastice. Este acceptabil şi faptul că expunerea la nicotină va prelungi vindecarea rănilor după o procedură chirurgicală chiar dacă sunt disponibile puţine date clinice pe această temă.
Chiar dacă fumatul şi nicotina duc la o creştere a presiunii arteriale, fumatul nu reprezintă un factor de risc pentru hipertensiunea cronică. Factorii precum scăderea greutăţii corporale sau diferenţele de alimentaţie pot confunda evaluarea presiunii arteriale ce i s-ar cuveni nicotinei.
Nicotina poate contribui la accelerarea hipertensiunii prin agravarea vasoconstricţiei. Studiile efectuate pe animale au indicat faptul că nicotina poate reduce circulaţia renală a sângelui, fapt ce poate duce la ischemie renală şi poate agrava hipertensiunea. De aici porneşte şi grija exagerată în cazul pacienţilor cu hipertensiune severă în perioada terapiep de înlocuire a nicotinei.
Vindecarea grea a rănilor
Un proeminent efect cardiovascular al nicotine este acela de a reduce circulaţia sângelui prin piele şi oxigenarea ţesuturilor subcutanate. Circulaţia adecvată a sângelui prin piele este importantă în procesul de vindecare a rănilor. Studiile efectuate pe oameni şi animale arată faptul că expunerea repetată la fumul de ţigară şi la nicotină încetineşte vindecarea după operaţii plastice. Este acceptabil şi faptul că expunerea la nicotină va prelungi vindecarea rănilor după o procedură chirurgicală chiar dacă sunt disponibile puţine date clinice pe această temă.
Efectele nicotinei asupra vaselor sanguine
Tutunul stimulează centru vaso-motor de la baza creierului, celulele vaso-constrictoare ale ganglionilor limfatici şi glandele suprarenale, mărind secreţia de espinefrină. Ca urmare a acestui fapt circulaţia periferică reacţionează la nicotină producând o contreacţie pronunţată a vselor de sânge. Efectul vaso-constrictor al nicotinei poate fi remarcat indirect la om prin mărirea presiunii sanguine, scăderea temperaturii periferice şi prin diminuarea volumului în extremităţile membrelor.
Cauzele majore de hipertensiune şi mortalitate datorită bolilor aparatului circulator sunt nicotina şi intoxicaţia intestinală. Fiecare din aceste veninuri este suficient prin sine însuşi ca motiv forte în cazuri de hipertensiune şi de deficienţă cardiacă, împreună ele dăunează rinichiului.
Nu este dificil de înţeles acest lucru. Rinicii sunt adevărate filtre având funţia de a îndepărta otrăvurile din sânge. Atât volumul cât şi cantitatea lucrurilor depind de tensiunea arterială. Cu cât ea va fi mai mare, sîngele va circula mai rapid, astfel încât, când rinichii încep să obosească, datorită excesului de lucru, presiunea sanguină se măreşte, în scopul de a mări eficienţa lor.
Acest fapt explică creşterea imediată a tensiunii arteriale care apare la simpla folosire a ţigării. Prejudiciul cauzat de tutun nu depinde de modul în care intră în organismu ci de cantitatea de nicotină ce se absoarbe.
Cauzele majore de hipertensiune şi mortalitate datorită bolilor aparatului circulator sunt nicotina şi intoxicaţia intestinală. Fiecare din aceste veninuri este suficient prin sine însuşi ca motiv forte în cazuri de hipertensiune şi de deficienţă cardiacă, împreună ele dăunează rinichiului.
Nu este dificil de înţeles acest lucru. Rinicii sunt adevărate filtre având funţia de a îndepărta otrăvurile din sânge. Atât volumul cât şi cantitatea lucrurilor depind de tensiunea arterială. Cu cât ea va fi mai mare, sîngele va circula mai rapid, astfel încât, când rinichii încep să obosească, datorită excesului de lucru, presiunea sanguină se măreşte, în scopul de a mări eficienţa lor.
Acest fapt explică creşterea imediată a tensiunii arteriale care apare la simpla folosire a ţigării. Prejudiciul cauzat de tutun nu depinde de modul în care intră în organismu ci de cantitatea de nicotină ce se absoarbe.
Efectele nicotinei asupra aparatului digestiv
Medicii au observat de multe ori o hiperaciditate gastrică, sau hipersecreţie de suc gastric la fumători, ce se atribuie în special efectului nicotinei asupra centrilor nervoşi, putându-se deasemeni atribui şi unei reacţii locale, iritaţiei cauzate stomacului de înghiţirea componentelor tutunului.
Acţiunea tutunului ca ajutor în reducerea greutăţii corporale este bazată pe factori fiziologici deja bine clarificaţi.
Apetitul şi secreţia consecventă a sucului gastric sunt factori de importanţă primordială pentru o bună digestie.
Efectul nicotinei şi al altro substanţe întâlnite în tutun este acela de a paraliza nervii olfatici şi gustativi, diminuând sau înlăturând gustul reflex, interferând astfel cu digestia.
Al doilea efect al nicotinei este diminuarea activităţii fermenţilor salivari care produc digestia de amidon.
Al treilea şi cel mai serios este influenţa sa care împiedică nu numai secreţia şi activitatea fermenţilor din sucul gastric, dar şi măşcările peristalice ale stomacului. Cum senzaţia de foame este rezultatul contracţiilor stomacului, este uşor de înţeles că fumătorii pierd apetitul.
Acţiunea tutunului ca ajutor în reducerea greutăţii corporale este bazată pe factori fiziologici deja bine clarificaţi.
Apetitul şi secreţia consecventă a sucului gastric sunt factori de importanţă primordială pentru o bună digestie.
Efectul nicotinei şi al altro substanţe întâlnite în tutun este acela de a paraliza nervii olfatici şi gustativi, diminuând sau înlăturând gustul reflex, interferând astfel cu digestia.
Al doilea efect al nicotinei este diminuarea activităţii fermenţilor salivari care produc digestia de amidon.
Al treilea şi cel mai serios este influenţa sa care împiedică nu numai secreţia şi activitatea fermenţilor din sucul gastric, dar şi măşcările peristalice ale stomacului. Cum senzaţia de foame este rezultatul contracţiilor stomacului, este uşor de înţeles că fumătorii pierd apetitul.
Fătul
O altă mare preocupare o reprezintă faptul că nicotina ar putea avea efecte adverse directe asupra modului de dezvoltare a fărului. Studiile experimentale au arătat faptul că expunerea la nicotină în timpul sarcinii duce la o dezvoltarea şubredă a receptorilor nicotin-colinergici şi a altor receptori din creier. Aceşti copii sunt predispuşi la un comportament anormal şi la o mai grea adaptare al condiţiile de sters, ceea ce pe parcurs duce la ceea ce noi numim sindromul morţii subite la copii. Până când contrariul ca vi dezvoltat, trebuie asumat riscul că nicotina ar putea avea anumite efecte negative asupra dezvoltării fătului.
Oricum, de vreme ce fumătorul individual atât de nicotină cât şi de alte multe toxine, este clar faptul că fumatul are mult mai multe efecte negative decât cele obţinute din alte produse ce conţin nicotină, cum ar fi produsele de înlocuire a nicotinei.
Oricum, de vreme ce fumătorul individual atât de nicotină cât şi de alte multe toxine, este clar faptul că fumatul are mult mai multe efecte negative decât cele obţinute din alte produse ce conţin nicotină, cum ar fi produsele de înlocuire a nicotinei.
Generealizări
Pentru a afla efectele adverse ale fumatului în timpul sarcinii s-au făcut studii pe animale. Există trei teme importante ce pot fi rezolvate prin cercetările pe animale. Prima o reprezintă modul în care fumatul vătămează dezvoltarea organismului. Aşa cum arată figura de mai jos, fumatul în timpul sarcinii produce trei familii diferite de potenţiale efecte: acţiunile nicotinei asupra fătului, acţiunile nicotinei asupra dezvoltării creierului fătului sau a dezvoltării generale şi acţiuni asupra unităţii mamă – făt, incluzând hipoxia-ischemică episodică, expunerea la alte produse toxice din fumul de ţigară şi restricţii în dietă date de efectele anorexice asupra mamei şi fenomene ale fumatului, numind riscuri comportamentale, abuzul de alte substanţe, îngrijirea prenatală săracă sau statutul socio-economic scăzut.
Din punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă, o demonstraţie a efectelor nicotinei asupra proceselor specifice ale dezvoltării celulelor, ar ajuta la identificarea modului în care acetilcolina, acţionând ca o substanţă chimică neurotrfică în perioada dezvoltării, controlează soarta celulelor ţintă.
Iniţial, au fost injectaţi gestanţi cu nicotină, o strategie ce a fost utilizată în studiile comportamentale pentru a astabili empiric că nicotina ar putea deregla dezvoltarea. Deşi s-au obţinut evidenţe clare asupra pagubelor asupra celulelor creierului fătului, incluzând compromiterea dezvoltării sistemelor neurotransmiţătorilor ce s-ar putea număra printre deficienţele comportamentale şi a deveni repede evident faptul că multe din aceste efecte se aseamănă cu cele ale hipoxiei episodice. Acest lucru nu este surprinzător, ştiind că injecţiile cu nicotină produc nivelel înalte ale drogului în plasmă, ce induc evidente episoade ischemice cu fiecare doză. În proiectarea modelelor de animale şi fumatul de ţigări, acestea ar putea să nu fie o apropiere nerezonabilă ştiind că fătul experimentează deasemenea hipoxia-ischemică în timpul fiecărei ţigări. Oricum, pentru a identifica efectele însăşi ale nicotinei asupra fătului, asemenea modele sunt confundate cu hipoxia-ischemică (fig.2.). Prin administrarea nicotinei în baze continue putem evita vârful nivelelor ce smulg hipoxia-ischemică şi pot furniza o doză fixă şi clat identificată de drog înrudit cu cel furnizat de plasturii transdermali cu nicotină utilizaţi la oameni. Un alt avantaj al acestei metode de infuzie este acela că nivelele plasmei pot fi fixate şi rata dozei ajustată pentru a stimula nivelele umane de expunere. O rată de infuzie tipică de 6mg/kg/zi la şoareci produce nivele plasmatice la limita superioară a celor primite de fumătorii avansaţi, în timp ce 2mg/kg/zi stimulează fumatul moderat. Ar trebui deasemenea notat faptul că există diferenţe farmacodinamice între şoareci şi oameni, cu doze înalte cerute în general pentru a smulge aceleaşi efecte la şoareci. În consecinţă, nivelele la ranguri superioare de expunere umană sunt probabil cele mai potrivite în stimularea efectelor nicotinei asupra fătului.
Din punctul de vedere al oamenilor de ştiinţă, o demonstraţie a efectelor nicotinei asupra proceselor specifice ale dezvoltării celulelor, ar ajuta la identificarea modului în care acetilcolina, acţionând ca o substanţă chimică neurotrfică în perioada dezvoltării, controlează soarta celulelor ţintă.
Iniţial, au fost injectaţi gestanţi cu nicotină, o strategie ce a fost utilizată în studiile comportamentale pentru a astabili empiric că nicotina ar putea deregla dezvoltarea. Deşi s-au obţinut evidenţe clare asupra pagubelor asupra celulelor creierului fătului, incluzând compromiterea dezvoltării sistemelor neurotransmiţătorilor ce s-ar putea număra printre deficienţele comportamentale şi a deveni repede evident faptul că multe din aceste efecte se aseamănă cu cele ale hipoxiei episodice. Acest lucru nu este surprinzător, ştiind că injecţiile cu nicotină produc nivelel înalte ale drogului în plasmă, ce induc evidente episoade ischemice cu fiecare doză. În proiectarea modelelor de animale şi fumatul de ţigări, acestea ar putea să nu fie o apropiere nerezonabilă ştiind că fătul experimentează deasemenea hipoxia-ischemică în timpul fiecărei ţigări. Oricum, pentru a identifica efectele însăşi ale nicotinei asupra fătului, asemenea modele sunt confundate cu hipoxia-ischemică (fig.2.). Prin administrarea nicotinei în baze continue putem evita vârful nivelelor ce smulg hipoxia-ischemică şi pot furniza o doză fixă şi clat identificată de drog înrudit cu cel furnizat de plasturii transdermali cu nicotină utilizaţi la oameni. Un alt avantaj al acestei metode de infuzie este acela că nivelele plasmei pot fi fixate şi rata dozei ajustată pentru a stimula nivelele umane de expunere. O rată de infuzie tipică de 6mg/kg/zi la şoareci produce nivele plasmatice la limita superioară a celor primite de fumătorii avansaţi, în timp ce 2mg/kg/zi stimulează fumatul moderat. Ar trebui deasemenea notat faptul că există diferenţe farmacodinamice între şoareci şi oameni, cu doze înalte cerute în general pentru a smulge aceleaşi efecte la şoareci. În consecinţă, nivelele la ranguri superioare de expunere umană sunt probabil cele mai potrivite în stimularea efectelor nicotinei asupra fătului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)