Metabolismul nicotinei

Nicotina este extensiv metabolizată, mai întâi în stomac şi într-o mică măsură în creier şi plămâni. Aproximativ 70 – 80 % din nicotină metabolizează în continuare prin C – oxidare, iar 4% în nicotină N – oxid. Există o considerabilă variabilitate interindividuală în rata metabolizării nicotinei în cotinină însă este stabilit faptul că fumătorii metabolizează mult mai încet decât nefumătorii. Anumite enzime citocrome P450 ca şi flavin monooxigenaza au un rol în metabolizarea nicotinei însă principala enzimă implicată în convertirea nicotinei în cotinină printr-un metabolit intermediar este CYP2A6. Cotinina este mai apoi metabolizată la trans – 3 – hidroxicotinină, cel mai important metabolit ce se găseşte în urină. CYP2A6 este enzima care este implicată şi în oxidarea cotininei. Cotinina are o jumătate de viaţă mult mai lungă decât nicotina (14 – 20 ore) şi este folosită în consecinţ ca un însemn al consumului de nicotină. Nicotina, cotinina şi trans – 3 – hidroxicotinina sunt mai apoi metabolizate la glucuron. Atunci când consumăm tabac sau alte produse medicamentoase pe bază de nicotină, cel mai puternic prezicător al nivelului de nicotină din plasmă este limpezirea nicotinei. Limpezirea renală a nicotinei depinde de pH-ul urinei care este mai mare în urina acidă şi mai mic în urina alcalină şi reprezintă între 2-35% din totalul limpezirii nicotinei.
Bazându-ne pe ideea că fumătorii îşi reglează nivele de nicotină din organism adaptându-se la câte ţigări fumează şi modul în care le fumează, este rezonabil să speculăm ca fumătorii ce metabolizează nicotina mai rapid vor avea de inhalat mai mult fum de ţigară. Urmărind această idee cu privire la dependenţa de nicotină s-a studiat prelevanţa genelor mutante ale CYP2A6, enzima din ficat răspunzătoare pentru metabolismul nicotinic. S-a observat că prezenţa alelelor mutante CYP2A6*V1, reflectă un metabolism mai încetinit decât cel normal şi este asociat cu un risc mai încetinit al dezvoltării de la fumatul experimental la cel ce creează dependeţă. Aceste studii s-au făcut pe un grup relativ mic de fumători şi efectul alelelor CYP2A6*V1 asupra ratei metabolismului nicotinic nu a fost încă demonstrat aşa că cele spuse mai sus sunt doar speculaţii.