Nicotina.....ESTI FUMATOR ? AR TREBUI SA CITESTI POSTURILE MELE ...SUCCES ;)..

ESTI FUMATOR ? AR TREBUI SA CITESTI POSTURILE MELE ...SUCCES ;)..

Salut scriu aici din dorinta de a scrie si imi doresc sa te sperii...Nu este o gluma .......

Daca dupa ce citesti posturile ...nu vei face atacuri de constiinta ..si nu te vei gandii cum sa te lasi cat mai repede la fumat ...inseamana ca ai nevoie urgent de un tratament care sa te ajute...sa te ajute sa devii constient ..de tine macar ..

Cu respect unul care a reusit ;) ....



1. Istoria nicotinei
Indienii Huron din America de Nord au un mit despre originea tutunului.
Se spune ca odata a fost o foamete mare si ca întreg pamântul era neroditor. Dupa mule rugaciuni, Marele Spirit a trimis o fecioara fara straie sa faca pamântul din nou roditor si sa salveze oamenii. Ea a atins pamântul cu mâna stânga, si acolo au rasarit cartofii si pamântul a devenit fertil. Apoi l-a atins cu mâna dreapta si acesta a dat nastere vegetatiei si porumbului. S-a asezat, si pe tot pamântul ramas a încoltit tutunul.

Exista doua interpretari ale acestei legende:
(1) ca tutunul a fost un dar pentru minte, asa cum cartofii si porumbul au fost pentru stomac
(2) ca tutunul a fost un mesaj (sau un blestem), ce arata ca darurile zeilor nu sunt nelipsite de pret.
Oricare i-ar fi fost originea, tutunul era extrem de folosit de catre amerindieni la vremea la care sosea Columb. În secolul al XVI-lea doi capitani de vas au convins trei amerindieni sa-i însoteasca la Londra. Acestia îsi facusera rezerve serioase de tutun pentru perioada calatoriei, iar unii dintre marinari l-au încercat, le-a placut si au realizat ca le este foarte greu sa renunte la el. Pentru a-si satisface propriile nevoi marinarii si exploratorii au plantat terenuri în Africa, Europa si America. Echipajul lui Magellan a lasat seminte în porturile din Philippine, precum si în alte porturi. Nemtii au adus tutunul de la hotentoti (bosimanii si populatia Bantu din Africa), iar portughezii l-au luat de la polinezieni.
Curând, oriunde mergeau navigatorii, tutunul îi astepta, si pe la începutul secolului al XVII-lea micile parcele devenisera mari plantatii, extinse peste tot în lume. Navigatorii fumau oriunde ar fi crescut acesta, asa ca plantatiile s-au extins si mai mult. Ca o boala contagioasa, fumatul s-a extins de la un numar mic de indivizi la întreaga populatie. Consumatorii au înteles rapid ceea ce amerindienii stiau de generatii: o data ce ai început, este greu sa renunti.
Tutunul nu poate fi folosit doar la fumat; el se poate si mesteca sau poate fi transformat în pulbere si inhalat sub forma de "priza".
Consumarea plantei neprelucrate sau a frunzelor sale nu este suficienta pentru destindere sau placere, si nici o alta substanta nu este un substitut adecvat.
Pe masura ce tutunul patrundea în tot mai multe tari, se lupta împotriva sa aproape întotdeauna, considerat fiind nociv si imoral. Încercarile de a-i restrânge utilizarea nu au facut decât ca tutunul sa devina mai valoros, iar aplicarea de taxe a încurajat contrabanda.
Tutunul a fost folosit adesea ca moneda de schimb datorita valorii sale ridicate. În cele din urma factorii economici au primat pentru mai marii lumii, ajungându-se la câstiguri importante din taxele mai sus mentionate în tari ca Marea Britanie, Italia, Franta, Rusia, Prusia si mai târziu în Statele Unite. Pe masura ce guvernele s-au convins de pericolul folosirii sale, membrii acestora au majorat taxele, simtindu-se astfel cu constiinta împacata, asigurându-si totodata venituri de milioane de dolari.
Raspândirea tutunului, ca si a alcoolului, este rezultatul unui tip de comportament care nu putea fi eliminat nici prin lege, nici prin aplicarea de taxe si nici prin bula papala.
Ravagiile provocate de sifilisul introdus în Lumea Noua de catre omul alb, palesc în comparatie cu numarul de decesuri si de boli cauzate de tutun în întreaga lume.
S-ar putea spune ca astfel indienii s-au razbunat.
2. Efectele fizice, chimice şi farmaceutice ale nicotinei
2.1. Farmacologia şi farmocinetica nicotinei
Fumul de ţigară este compus din faze volatile şi particulare. Aproximativ 500 de compuşi gazoşi, printre care şi azotul, monoxidul de carbon, dioxidul de carbon şi benzenul au fost identificate în faza volatilă, ce reprezintă aproximativ 95% din greutatea fumului de ţigară, celelalte 5% sunt reprezentate de faza particulară.
Există aproximativ 3500 de diferiţi compuşi în faza particulară, dintre care cel mai important este alcaloidul nicotina. Materia particulară fără alcaloid şi fără conţinut de apă poartă numele de gudron. Multe substanţe cancerigene, printre care se numără: hidrocarbonul polinuclear aromatic, N-nitroamine şi amine aromate au fost identificate în gudron.
2.1.1. Proprietăţile chimice ale nicotinei

Nume: (S)-3-(1-metilpirolidinic-2)piridină
Formula chimică: C10H14N2
Masa moleculară: 162,23 g/mol
Densitatea: 1,01 g/mol
Punctul de topire: -7,9˚C
Punctul de fierbere: 247˚C

Nicotina este o amină terţiară constituită dintr-un inel piridic şi unul pirolidinic. Există 2 stereoizomeri ai nicotinei, (S) – nicotina este izomerul activ ce leagă receptorii nicotin-colinergici şi se găseşte în tabac. În timpul fumatului, mici cantităţi de (R) – nicotină, un anatagonist slab al receptorilor colinergici, se găseşte în fumul de ţigară.
Nicotina este un compus anorganic, un alcaloid ce se găseşte natural în planta de tabac, cu o concentraţie mare în frunze. Reprezintă 0,3-5% din plantă. Este o potentă otravă a nervilor şi este inclusă în multe insecticide. În concentraţii mai mici, substanţa este un stimulant şi este unul dintre factorii principali ce conduc la plăcere şi calităţile obişnuinţei de a fuma tabac. Nicotina are efecte cancerigene limitate, inhibând abilitatea corpului de a distruge potenţiale celule canceroase, oricum nu promovează dezvoltarea cancerului în celulele sănătoase. Pe lângă prezenţa sa în planta de tabac, ea se mai găseşte, în cantităţi mai mici, în alţi membri ai familiei solanaceelor, cum ar fi: roşii, cartofi, vinete şi piper verde. Alcaloizii nicotinei se găsesc deasemenea în frunzele nucii de cocos.
Nicotina este un ulei higroscopic lichid, miscibil cu apa în forma sa iniţială. Este incoloră în clipa extragerii dar în contact cu aerul şi cu lumina se colorează în brun.Ca bază nitrogenică, nicotina formează săruri cu acizii care sunt deobicei solizi şi solubili în apă. Nicotina penetrează uşor pielea şi formează vapori la temperaturi înalte.